Soarta se opune rar celui înţelept. Îngrijeşte-te să ai mereu mai multă minte decât orgoliu.
Nu-i cu putinţă o viaţă plăcută fără a trăi cu înţelepciune, cumsecade şi cu dreptate.
Cine nu posedă ceea ce este necesar pentru o viaţă dusă cu înţelepciune, cumsecade şi cu dreptate, acela nu poate duce o viaţă plăcută.
Dacă vrei să faci pe cineva bogat, nu-i spori puterea, ci ia-i din dorinţe.Nu poţi fi lipsit de temeri, când tu însuţi inspiri teamă.
Dacă cineva vrea să fie bogat, nu trebuie să-şi sporească bunurile, ci să-şi reducă din pofte.
Începutul unei vieţi frumoase şi a unei bogăţii mari este înţelepciunea. De aceea şi înţelepciunea este fructul cel mai de preţ al filozofiei.
Dorinţele care nu ne produc nicio durere în clipa când nu primesc nicio satisfacţie, nu sunt necesare. Ele cuprind o poftă uşor de suprimat ori de câte ori ne este cu putinţă satisfacerea sau când aceasta ne produce o durere. Dorinţele fireşti, când nu sunt prilej de suferinţă, ci se înfăţişează sub forma unui impuls violent, sunt o simplă închipuire, iar când ne produc o plăcere, această plăcere nu ne vine de la ele, ci din vanitatea noastră.
La fiecare dorinţă să ne punem întrebarea: "Ce folos aş avea dacă nu o îndeplinesc?"Firea cere puţin, părerea lumii cere enorm. Dorinţele fireşti îşi au limitele lor; cele ce se nasc dintr-o părere calpă nu au unde să se oprească: ce este calp nu are capăt. Pentru cel care merge drumul are un sfârşit: rătăcirea este însă fără limite. Ţine-te aşadar departe de cele deşarte şi, când vrei să ştii dacă ţinta ta e rodul unei dorinţe fireşti sau a uneia oarbe, gândeşte-te dacă are un capăt: dacă, după ce ai ajuns departe, rămâne mereu o ţintă şi mai îndepărtată, să ştii că nu este o dorinţă firească.
Cu cât este mai grea încercarea, cu atât mai mare este gloria dupa ce o depăşeşti.
Nu este stomacul cel care nu se poate sătura, cum spune poporul de rând, ci părerea falsă asupra capacităţii nelimitate a acestuia.Sărăcia, măsurată cu scopul vieţii propus de natură, este o mare bogăţie; bogăţia însă, când nu este limitată, este o mare sărăcie.
Omul devine bogat când s-a familiarizat cu sărăcia.
Scopul tuturor acţiunilor noastre este în general plăcerea.
Soarta se opune rar celui înţelept.
Durerea este cel mai mare dintre toate relele.
Apleacă-te doar pentru a-i ridica pe cei căzuţi.
Plăcerea este începutul şi sfârşitul vieţii fericite.
Sufletul nobil se ocupă cu înţelepciunea şi prietenia.Îngrijeşte-te să ai mereu mai multă minte decât orgoliu.
Înţeleptul nu se poate transforma într-un om lipsit de minte.
Nu momentele cele mai liniştite ne plac, ci cele mai plăcute.
Filosofia este o activitate care face posibilă viaţa fericită.
Cel pentru care suficient e prea puţin, nimic nu este suficient.
Spiritul viciosului nu e niciodată calm. E mereu nestatornic, fără ţinută şi plutind în voia opiniilor sale. El e deci incapabil de prietenie.
Cel mai de preţ rezultat al înfrânării dorinţelor este libertatea.Retrage-te în tine atunci când eşti nevoit să trăieşti într-o mulţime.
Cine nu-şi aminteşte fericirea trecutului, acela e bătrân deja astăzi.
Trebuie să te faci sclavul filozofiei ca să ai parte de adevărata libertate.
Norocul nu este un zeu, cum crede mulţimea, pentru că în faptele unui zeu nu există neorânduiala.Toată ştiinţa omenească nu are valoare decât dacă ne poate îndruma în purtarea noastră de zi cu zi.
Moartea, care pare răul cel mai de temut, este o himeră, fiindcă ea nu există atât timp cât dăinuie viaţa.
Prietenia cutreieră pământul în ritm de dans şi ne îndeamnă pe toţi să ne deşteptăm pentru preamărirea fericirii.
Dacă trăieşti în funcţie de natură, nu vei fi sărac, dacă trăieşti în funcţie de păreri, vei fi întotdeauna sărac.Durerea nu este nici de nesuportat nici veşnică dacă îţi aminteşti de limitele ei şi dacă nu o amplifici cu propria-ţi gândire.
Moartea nu există nici pentru vii, nici pentru morţi, deoarece pentru unii nu-i ea de faţă, iar pentru ceilalţi, nu mai sunt ei.Dintre toate darurile pe care ni le oferă soarta, nu există un dar mai mare decât prietenia, o bogăţie mai mare, o bucurie mai mare.
Prietenia este cu mult cel mai important dintre toate lucrurile pe care ni le pregăteşte înţelepciunea, ca să ne asigure fericirea de-a lungul întregii vieţi.
Norocul intervine numai rareori în viaţa înţeleptului; cele mai mari şi mai înalte hotărâri ale acestuia au fost, sunt şi vor fi luate de raţiune, de-a lungul întregii lui vieţi.
Dacă în orice împrejurari nu îţi vei raporta acţiunile la scopul propus, ci prin acceptări şi refuzuri, te vei îndrepta spre un alt scop, acţiunile tale nu vor mai fi în concordanţă cu cuvintele tale, şi te vei rătăci.
Luată în general, justiţia este aceeaşi pentru toţi, anume un mijloc oarecare găsit util pentru relaţiile reciproce; dar în aplicarea ei la cazurile particulare ale unei ţări şi la procese de orice fel, nu toţi consideră acelaşi lucru ca fiind drept.Viaţa este o cetate fără ziduri.
Trăieşte retras departe de agitaţiile vane ale lumii!Nevoile trupului sunt măsura a ceea ce fiecare trebuie să aibă, aşa cum piciorul este măsura încălţămintei.
Nicio plăcere nu este un rău prin sine însuşi. Efectele unor plăceri ne aduc însă uneori o mulţime de neajunsuri.
A şti să asculţi este o artă.
Ferice de cel ce nu suspină după ce n-are şi se veseleşte cu ce are.
Spiritul viciosului nu e niciodată calm. E mereu nestatornic, fără ţinută şi plutind în voia opiniilor sale. El e deci incapabil de prietenie.
Nevoile trupului sunt măsura a ceea ce fiecare trebuie să aibă, aşa cum piciorul este măsura încălţămintei.
Nebunii sunt incorigibili şi, cum spune proverbul, mai degrabă ucizi un nebun decât să-l schimbi.Nu căuta să meargă lumea după voinţa ta, ci îndreaptă voia ta după mersul lumii. Şi vei ieşi bine.
Obişnuieşte-te să-ţi doreşti numai ceea ce se poate.
La bine nu poţi răsufla de prieteni.Pe oameni îi tulbură nu lucrurile, ci părerile despre lucruri.
Moartea nu este de temut, numai ideea îngrozitoare despre ea o face de temut.
Dacă cineva vrea să-şi rupă lanţurile şi să fugă, nu există piedici: natura ne ţine într-o temniţă deschisă. Când împrejurările ne-o îngăduie, se poate căuta o cale de ieşire după plac;dacă însă cineva are la îndemână puţine posibilităţi, să aleagă şi să vadă care este calea cea mai bună de a scăpa. Lipsesc prilejurile? Atunci să se agaţe de primul care-i iese în cale de parcă ar fi cel mai bun, chiar dacă e ciudat şi neobişnuit.
Viaţa împletită cu soarta seamănă cu un torent, căci zbuciumată, tulbure, ameninţătoare, tiranică, zgomotoasă şi de scurtă durată.
Când îmi va veni timpul, voi muri; dar voi muri aşa cum trebuie să moară un om care nu face decât să înapoieze ceea ce i-a fost împrumutat.Cele care nu depind de noi sunt trupul, bunurile, reputaţia, demnităţile, într-un cuvânt, toate lucrurile care fac parte din acţiunile noastre.
Dacă vrei să auzi vorbindu-se bine despre tine, învaţă să vorbeşti de bine pe alţii.
Ceea ce îi e propriu adevăratei fericiri e faptul că durează veşnic şi că niciun obstacol nu i se poate opune. Tot ceea ce nu are aceste două caracteristici nu reprezintă fericirea adevărată.Nimic grandios nu se-mplineşte dintr-o dată, nici boaba de strugure, nici smochina. Şi dacă spui că vrei smochine, te voi sfătui să ai răbdare ca să-nflorească, să rodească, să se pârguiască.
Natura i-a dat omului putere pentru a se folosi de ea, cu condiţia să ne adunăm puterile şi să le mutăm pe toate din loc în folosul nostru, nu împotriva noastră. Adevăratul motiv este lipsa de voinţă: neputinţa este doar un pretext.
Lucrurile care depind de noi sunt libere prin natura lor, nimic nu poate să li se opună sau să le oprească; cele care nu depind de noi sunt sclave, slabe, dependente, supuse miilor de obstacole şi inconveniente, cu totul străine de noi.
După cum soarele nu aşteaptă rugăciuni şi vrăji, pentru a răsări, ci îndată luminează şi-i salutat de toată lumea; tot astfel şi tu, nu aştepta aplauze zgomotoase şi aprobări, ca să faci fapte bune; ci fii binefăcător spontan şi vei fi iubit la fel ca soarele.Te-ai gândit îndeajuns şi te-ai hotărât să faci ceva? Din acest moment nu-ţi mai pasă nici de lume şi nici de ce crede or zice ea. Căci dacă vezi că porneşti strâmb, de ce nu te opreşti de la început? Dar dacă te ştii pe calea dreaptă, cine te mai poate împiedica?
Există sclavi mari şi mici. Cei mici sunt cei care devin sclavi pentru lucruri mărunte, pentru mese, pentru o locuinţă, pentru mici servicii. Cei mari sunt cei care devin sclavi pentru un consulat, pentru guvernarea unei provincii. Îi vezi pe cei care poartă securea şi biciul – aceştia sunt mai sclavi decât ceilalţi.
Tendinţa spre acte reprobabile care poate lua o mare amploare, trebuie frânată, iar o astfel de tendinţă o manifestă cel mai mult omul cuprins de dorinţă şi copilul. Într-adevăr, copii trăiesc sub impulsul dorinţei şi la ei tendinţa spre plăcere este foarte pronunţată, iar dacă nu e strunită, încă de la început, ea poate ajunge foarte departe. Căci tendinţa spre plăcere este insaţiabilă, asaltându-l din toate părţile pe cel fără minte, iar actualizarea dorinţelor nu face decât să intensifice ceea ce este înnăscut. Şi când acestea sunt mari şi intense, ele pot anula chiar şi judecata. Iată de ce dorinţele trebuie să fie moderate şi puţine la număr şi, de asemenea, să nu vină în contradicţie cu raţiunea. Pe cel cu un astfel de caracter îl numim disciplinat şi stăpânit.Există printre realităţile care ne stau în faţă, unele în puterea noastră şi altele independente de voinţa şi puterea noastră. Ţin de noi părerea, impulsurile, dorinţa, aversiunea, într-un cuvânt, tot ceea ce reprezintă propria activitate. Sunt în afara voinţei noastre trupul, faima, forţa de conducător, într-un cuvânt tot ceea ce nu constituie treburi specifice nouă. Cele ce depind de noi sunt libere prin esenţa şi natura lor şi nu pot fi oprite sau frânate de vreun obstacol. Cele asupra cărora nu avem nici o putere sunt lipsite de vlagă, supuse robiei, şovăielnice în faţa piedicilor şi la cheremul unor voinţe străine. Prin urmare, aminteşte-ţi că, dacă socoteşti libere pe cele care, prin natura lor, sunt roabe, dacă vei considera drept proprii pe cele străine de tine, te vei poticni în faţa obstacolelor, vei fi frământat, mâhnit şi vei cârti împotriva zeilor şi a oamenilor. Dimpotrivă, însă, dacă socoteşti drept ale tale, numai cele ce-ţi aparţin şi străine de tine, cum de fapt şi sunt, pe cele din afara ta, nimeni nu va putea vreodată să te constrângă, nimeni şi nimic nu-ţi va sta piedică, nu vei învinovăţi pe nimeni, nu vei cârti împotriva nimănui, nicicând nu vei avea duşmani, niciodată nu te vei lăsa doborât de ceea ce este dăunător.
Cel care se supune oamenilor s-a supus mai înainte lucrurilor.
Dacă trebuie să înduri o muncă trudnică, să ai la îndemână răbdarea.Fii stăpân pe pasiunile tale ca ele să nu ajungă stăpâne pe făptura ta.
Când îţi merge bine, nu poţi respira de prieteni; la greu, rămâi singur.
Oamenii nu sunt deranjaţi de către lucruri, ci de părerea lor despre ele.Cele două puteri care fac din om un înţelept sunt răbdarea şi rezistenţa.
Bunăstarea consistă nu în a avea posesiuni grandioase, ci în a avea nevoi puţine.Cea mai dreaptă, cea mai puternică şi inviolabilă lege a divinităţii, este ca acela mai slab să fie întotdeauna supus celui mai puternic.
Poate cineva să te împiedice să crezi adevărul recunoscut şi să te oblige să aprobi ceea ce e fals? Vezi bine că ai un liber arbitru şi că nimic nu te poate înşela. Dacă libertatea ţi-ar putea fi încălcată, divinitatea nu ar mai avea faţă de tine grija pe care ar trebui să o aibă un bun părinte.
Speri că vei fi fericit de îndată ce vei obţine ceea ce doreşti. Te înşeli. Nici nu-l vei căpăta bine, că vei avea alte nelinişti, aceleaşi supărări, acelaşi dezgust, aceleaşi temeri, aceleaşi dorinţe. Fericirea nu constă în a-ţi dori ceva şi a te bucura de el, ci în a nu dori. Căci fericirea constă în a fi liber.
Hoţi de libertate a voinţei nu există.
E greu să fii înţelept, când eşti bogat, sau bogat, când eşti înţelept.Nimic nu e atât de insuportabil pentru un om raţional decât ceea ce e lipsit de raţiune.