Timpul nu trece, se învârte în jurul lui însuşi, apoi reapare.
Timpul nu trece, se învârte în jurul lui însuşi, apoi reapare.
Scriitorul este regele Cuvintelor.
Om: animalul care-şi bate joc de condiţia lui.
Nu încape nicio îndoială că orice cunoaştere a noastră începe cu experienţa; căci prin ce altceva ar putea fi deşteptată spre funcţionare facultatea noastră de cunoaştere, dacă nu prin obiecte care exercită influenţe asupra simţurilor noastre şi care, pe de o parte, produc ele însele reprezentări, pe de altă parte, pun în mişcare activitatea noastră intelectuală, pentru a le compara, a le lega sau a le separa, prelucrând astfel materialul brut al impresiilor sensibile într-o cunoaştere a obiectelor care se numeşte experienţă? Astfel, cronologic, nicio cunoaştere nu precede în noi experienţa, şi cu ea începe orice cunoaştere.
Ce-aş vrea să-ţi dăruiesc... Dacă aş putea să-ţi dau puterea de a te vedea pe tine cu ochii mei, abia atunci ai înţelege ce mult valorezi pentru mine.
Amintirea este un nufăr ce abia îşi arată, printre ape, faţa de înecat.
Natura e un ciclu constant al vieţii şi morţii.
Mi-am săpat o groapă şi m-am afundat prea adânc în ea. Nu sunt sigur că voi putea să revin la suprafaţă.
Natura vine în ajutorul tuturor părăsiţilor. Acolo unde totul lipseşte, ea se dăruie întreagă. Ea înfloreşte şi reînverzeşte sub toate prăbuşirile. Ea are iederă pentru pietre şi dragoste pentru oameni.
Viaţa nu ţine decât durata fiorurilor noastre. În afară de ele, ea-i pulbere vitală.
Oamenii înţelepţi, după ce au auzit legile spirituale, devin plini de serenitate, ca un lac limpede, adânc şi liniştit.
Cu cât cineva ţinteşte la ţeluri mai înalte, cu atât se ridică mai sus; iar a privi în marea carte a naturii, care alcătuieşte obiectul propriu-zis al filozofiei, înseamnă tocmai a te ridica cu ochii şi cu gândul. (...) Dintre tot ce poate fi cunoscut în mod natural, constituţia universului se cade a fi socotită, după părerea mea, ca ocupând primul loc, căci, depăşind pe toate celelalte prin generalitatea conţinutului, ca lege şi sprijin a tot ce există, trebuie să le depăşească şi prin importanţă.
Ar fi plictisitor să fii nemuritor după ce mori.
Bărbaţii nu ştiu să rabde necazurile aşa de bine ca femeile.
Ce proşti sunt oamenii, când spun că băutura te face să uiţi.
Orice poate fi distrus pe lumea asta în afară de dragostea adevărată.
Prin săpături tot mai adânci, ajungem la suprafaţă.
Realitatea nu este nimic altceva decât o bănuială colectivă.
De ce să porţi o mască, dacă nu mai ai chip? Înainte, puteai purta mască, fiindcă aveai un chip; acum, când chipul a dispărut, masca nu mai are rost.
Din proverbe o dai în adverbe şi ai rămas fără verbe...
Pentru diplomat nu-i suficientă diploma î-i trebuie şi acreditare.
Decât să vorbeşti celor ce nu vreau să te asculte mai bine le trimiţi mesaje.
Cartea
E zestrea ce pe toţi ne-mparte
În cei cu cărţi şi cei cu carte
Cărţile: glasuri eterne în spaţiu.
Cărţile sunt minţi îmbălsămate.
Cărţile sunt unelte de trăit, instrumente existenţiale.
Cartea e pomul înţelepciunii.
Cărţile trebuie să urmeze ştiinţei şi nu ştiinţa cărţilor.
Inelul cel mai slab e de fapt cel mai puternic, dacă de el depinde întregul lanţ.
Societățile nu se guvernează bine decât dacă se suprapun două forțe: inteligența și puterea.
De două feluri este ispita: sau strâmtorile vieţii încearcă inimile, vădind răbdarea lor, sau belşugul vieţii devine iaraşi chip de ispită. E deopotrivă de greu, atât să-ţi păstrezi sufletul neînjosit de greutăţi, cât şi să nu ţi-l jigneşti în situaţii înalte.