Publicat de

RECOMAND! Dacă nutreşti o anumită idee un timp prea îndelungat, începe să devină realitate. Tăcerea este spaţiul în care omul se trezeşte.


Un rebel este într-un proces continuu de revoltă; el nu este static. Şi aici fac eu distincţia dintre revoluţionar şi rebel.
Nu îţi mai descărca furia asupra altora. E ca şi când ai vomita. Nimeni nu se duce să vomite pe altcineva. Te poţi duce la baie să vomiţi. Aşa îţi cureţi organismul. Furia are un proces similar. Ai ingerat ceva toxic iar psihicul vrea să îl elimine dar nu ai niciun motiv să arunci acest deşeu pe altă persoană.
Dacă nutreşti o anumită idee un timp prea îndelungat, începe să devină realitate. Îţi creezi realitatea cu ajutorul propriilor idei - este o proiecţie.
Noi ne-am construit împrejur cât de mulţi pereţi am putut... Pereţii făcuţi din cărămizi şi mortar nu sunt tot atât de periculoşi, pentru că pot fi văzuţi. Există altfel de pereţi, subtili, imperceptibili... Aceştia sunt tari, sunt constituiţi din sticla conceptelor, doctrinelor, scripturilor. Absolut invizibili!
Se spune că în fiecare seară când Adam se întorcea acasă şi se culca, Eva îi număra coastele - deoarece se temea că, dacă ar fi pierdut încă o coastă, asta însemna că pe undeva prin apropiere se mai afla o femeie.
Dragostea are nevoie de o atmosferă neconstrângătoare, de o atmosferă lipsită de aşteptări.
Existenţa îşi decide singură vremea.
Hinduşii cred în scripturi vechi de cinci ori zece mii de ani. La fel este cazul cu alte religii prea moarte pentru a stăpâni ceea ce trăieşte.
Persoana imatură se îndrăgosteşte întotdeauna tot de o persoană imatură, pentru că numai ele îşi înţeleg limbajul. Persoana matură iubeşte o persoană matură.
Pe cât de numeroase uşi are un palat, pe atât de mult ai parte de viaţă. Când micşorezi numărul uşilor, diminuezi viaţa din tine. Acum ţi-a mai rams o singură uşă, doar una deschisă către viaţă; închide-o şi îţi vei fereca viaţa pentru totdeauna. De aceea am spus că este un singur punct slab în palatul tău.
Există o veche zicală: plângi şi vei plânge singur, râzi şi lumea va râde cu tine. Chiar şi arborii, rocile, nisipul, norii... dacă poţi crea efectul şi poţi fi extatic, cu toţii vor dansa împreună cu tine. Întreaga existenţă devine un dans, o sărbătoare. Dar depinde de voi, dacă puteţi crea efectul. Şi vă spun ca îl puteţi crea. Este lucrul cel mai uşor cu putinţă. Pare foarte greu din cauză că nu l-aţi încercat încă. Faceţi o încercare.
Instrumentul de comunicare cu Dumnezeu este tăcerea.
Reprimarea este o cale sigură către autodistrugere.
Rebelul este unica speranţă pentru viitorul omenirii.
Nu există Dumnezeu, cu excepţia stării tale de conştiinţă. Nu este nevoie de nici un papă, sau de Ayatollahul Khomeini, pentru a fi mediatori între tine şi Dumnezeu. Aceştia sunt cei mai mari criminali din lume, pentru că îţi exploatează neajutorarea.
Curajul e povestea noastră de dragoste cu necunoscutul.
Exprimarea înseamnă viaţă, reprimarea înseamnă sinucidere.
Totul depinde de tine. Poţi să te laşi în voia sinelui pentru totdeauna, te poţi trezi chiar în această clipă.
Numai timpul îţi va da răspunsurile pe care le cauţi, şi ţi le va da când vei uita întrebările.
Nu-ţi cer să crezi în alţii atunci când asta se întâmplă doar pentru că nu ai încredere în tine.
Nu te gândi deloc la rezultat. Fă pur şi simplu ce faci cu toată dăruirea. Pierde-te în ceea ce faci.
În loc să te gândeşti cum să faci să primeşti dragoste, începe să o dai. Nu există nici un alt mijloc.
Unde vă grăbiţi atât de tare? Chiar credeţi că aveţi vreo ţintă de atins în viitor? Viaţa se află deja aici!
Cu mine, iluziile sunt menite să fie spulberate. Sunt aici să-ţi spulber toate iluziile. Da, te va irita, te va deranja - ăsta e felul meu de a lucra şi funcţiona. Te voi sabota până la rădăcină! Până nu eşti complet distrus ca minte, nu există speranţă pentru tine.
Noua situaţie este că fiecare fiinţă umană are nevoie să treacă prin terapii, are nevoie să-şi înţeleagă intenţiile subconştiente, are nevoie să treacă prin meditaţii, astfel încât să se calmeze, să se însenineze şi să privească spre lume dintr-o perspectivă nouă, una a liniştii.
Odată, în trecut, nebunii erau consideraţi a fi infractori şi erau băgaţi la închisoare, unde erau bătuţi! Nu au trecut decât câteva sute de ani de când acest fel de oameni nu mai sunt consideraţi infractori, ci suferinzi de o anumită maladie mentală. Bătându-i nu aveai cum să alungi nebunia din ei.
Viaţa ar fi pur şi simplu de nesuportat dacă nu ar fi moartea! Dragostea ar fi insuportabilă dacă nu ar exista opusul ei. Ar fi insuportabil să nu te poţi despărţi deloc de persoana iubită; totul ar fi atât de monoton, ar crea plictiseală. Viaţa există prin opoziţii. De aceea este atât de interesantă!
Toate călătoriile au destinaţii secrete, pe care drumeţul nu are cum să le ştie.
Atâta vreme cât sufletul îţi este îngrădit, nu poate atinge fericirea. Nu există tristeţe decât în captivitate!
Când mintea ştie, îi spunem cunoaştere. Când sufletul ştie, îi spunem iubire. Când spiritul ştie, îi spunem meditaţie.
Numai ce nu-ţi poate fi luat de moarte putem spune că este cu adevărat real. Orice altceva este iluzoriu şi este format din aceeaşi substanţă din care sunt formate şi visele.
Viaţa nu ascultă de logica ta; imperturbabilă, ea îşi urmează propria cale. Trebuie să asculţi viaţa; viaţa nu ascultă de logica ta, ei nu-i pasă de logica ta.
Persoana cealaltă e la fel de preţioasă pentru existenţă ca şi tine. Nu e nevoie să impui ideile tale. Cine eşti tu? Ce autoritate ai tu ca să impui altora ideile tale?
Samadhi este ultima stare a fiinţei, ultima înflorire a conştiinţei. Omul trăieşte în minte, animalele trăiesc inferior minţii. Samadhi este starea de deasupra minţii unde gândirea dispare, iar odată cu gândirea, toate valurile conştiinţei dispar de asemenea.
Copiii îşi iubesc enorm propria persoană. Societatea distruge această iubire, religia o distruge - dacă oamenii s-ar iubi pe sine, pe Iisus Hristos cine l-ar mai iubi? Dar pe preşedinte? Dar pe părinţi? Iubirea copilului pentru el însuşi trebuie deturnată. El trebuie condiţionat să-şi îndrepte iubirea spre obiectele, lucrurile şi persoanele aflate în afara lui. Acest lucru îl face pe om foarte sărac, pentru că iubirea faţă de ceva exterior lui - Dumnezeu, Papa, tatăl, soţia, soţul, copiii - îl face dependent de acel obiect al iubirii lui. Devii al zecelea pe listă în propriii ochi, un cerşetor.
Te-ai născut împărat, fericit cu tine însuţi. Dar tatăl tău vrea să-l iubeşti pe el, mama vrea s-o iubeşti pe ea. Toţi cei din jurul tău iubesc pe altcineva, ca şi tine. Ce lume nebună! Fiecare încearcă să iubească pe cineva, când de fapt nu are nimic de dăruit! Şi nici celălalt nu are. De ce se ceartă îndrăgostiţii, se hărţuiesc şi se agasează unule altul tot timpul? Motivul este simplu: nici unul nu reuşeşte să-şi ia ceea ce doreşte. Amândoi sunt goi, amândoi sunt cerşetori.
Timpul se mişcă doar la suprafaţă. În tine este un loc fără început, fără sfârşit. Este un loc în tine unde schimbările nu s-au întâmplat niciodată.
Te schimbi în fiecare moment. Eşti ca un râu. Astăzi curge într-o direcţie. Mâine în cealaltă. Nu am văzut aceeaşi persoană de două ori. Totul se schimbă. Nimic nu rămâne pe loc. Dar, pentru a vedea acest lucru, ai nevoie de ochi pătrunzători. Altfel, se aşează praful şi totul devine vechi, şi ţi se pare că totul se repetă.
Totul se schimbă cu claritatea percepţiei tale. Când ochii tăi se schimbă, totul se schimbă.
Niciun virus din lumea asta nu este mai periculos decât frica.
Cea mai mare frică din lume este de opinia altora, şi în momentul în care nu-ţi mai este frică de mulţime, nu mai eşti o oaie, devii un leu. Un mare răget se ridică în inima ta, răgetul LIBERTĂŢII.
Tu chiar să fii, nu doar să încerci să fii.
Clipele de tristeţe din viaţa ta te provoacă să cauţi fericirea. Nu poţi mânca la nesfârşit zahăr, şi iarăşi zahăr. Ai nevoie şi de sare, în caz contrar riscând să pierzi gustul vieţii.
Eşti frumos aşa cum eşti, de ce nu te poţi accepta? Şi miracolul este că, atunci când te accepţi, se produce schimbarea.
Iubirea nu ştie nimic despre trecut, nimic despre viitor; ea cunoaşte numai prezentul. Inima nu are nicio noţiune a timpului.
Există doar trei mistere: viaţa, moartea şi iubirea. Toate trei sunt mai presus de minte.
Insistă în privinţa libertăţii şi nu pierde dragostea.
Viaţa poate să fie o impresionantă explorare reciprocă, dacă acceptăm deosebirile, unicitatea fundamentală a fiecăriu individ şi după facem din dragoste nu un soi de sclavie, ci o prietenie.
Stabilind o destinaţie, viitorul nu mai e viitor, pentru că nu mai e deschis. Acum ai ales o alternativă din multe altele, pentru că atunci când toate alternativele erau deschise exista viitor. Acum toate alternativele au căzut, numai una a fost aleasă. Nu mai e viitor, e trecut.
Renunţaţi la ideea că toate lucrurile trebuie să se potrivească, renunţaţi la ideea că trebuie să fie o armonie perfectă - pentru că nu sunt nişte idei bune. Dacă toate lucrurile ar fi la locul lor, v-aţi plictisi unul de celălalt; dacă totul este armonios, pierdeţi toată esenţa relaţiei. Este bine că sunt lucruri care nu se potrivesc.
Viaţa este un flux permanent; totul se schimbă, se află în mişcare. Nimic nu este static, nimic nu este permanent. Ţi-a fost inoculată ideea unei iubiri eterne, idee care îţi va distruge viaţa. Te vei aştepta la o dragoste eternă din partea bietei femei, iar femeia se va aştepta la o dragoste eternă din partea ta. Dragostea devine secundară, durata devine principală. Iar dragostea este o floare atât de delicată, încât nu o poţi obliga să fie nemuritoare.
O persoană matură este o persoană care poate să fie fericită cu ea însăşi.
Dacă urmezi o disciplină, devii sclavul acesteia. Singura disciplină trebuie să se nască din propria ta conştiinţă; numai aşa vei deveni un maestru. Dacă respecţi o anumită ordine în viaţă, aceasta te va limita; esenţa fiinţei va rămâne într-o dezordine profundă. Ordinea nu poate fi impusă decât la suprafaţă. În centru va domni haosul.
Iubirea îţi acordă libertatea de care ai nevoie şi te ajută să fii tu însuţi.
Totul este un mare mister. Orice efort de a-i găsi o explicaţie este greşit – trebuie doar să îl iubeşti, să trăieşti cu el şi să dansezi cu el.
Gândirea nu este nimic altceva decât un obicei al interpretării. Când gândirea dispare, lacul este silenţios, calm, liniştit. Nu mai există valuri sau mişcări - nimic nu este distorsionat, iar luna se reflectă perfect.
Trăieşte total, trăieşte cu pasiune... În felul acesta, fiecare moment devine de aur, iar întreaga ta viaţă se transformă într-o înşiruire de clipe aurite. O astfel de fiinţă nu moare niciodată, căci atingerea ei seamănă cu aceea a regelui Midas: orice atinge, se preschimbă în aur.
Dragostea trebuie să fie o relaţie prietenească, în cadrul căreia nimeni nu este superior, în care nimeni nu ia deciziile, în care amândoi partenerii sunt pe deplin conştienţi de faptul că sunt diferiţi, că felurile în care abordează viaţa sunt diferite, că gândesc diferit şi totuşi - cu toate aceste deosebiri - se iubesc
Priviţi existenţa, cu întreaga ei abundenţă. De ce este nevoie de atât de multe flori în întreaga lume? Trandafirii ar fi fost suficienţi. Existenţa este însă abundentă - milioane şi milioane de păsări, milioane de animale, totul există din abundenţă. Natura nu este ascetică, ea dansează pretutindeni: în valurile oceanului, în zborul păsărilor. Ea cântă peste tot - în vântul care trece prin ramurile pinilor, în ciripitul păsărilor... De ce este nevoie de milioane de sisteme solare, fiecare sistem având milioane de stele? Nu pare să existe niciun motiv care să justifice existenţa lor, în afara faptului că această abundenţă este în însăşi firea existenţei, această bogăţie este însăşi esenţa ei; existenţa nu crede în sărăcie.
Dacă duci în mână pietre crezând că sunt diamante, eu n-am să-ţi spun să renunţi la acele pietre, ci am să-ţi spun doar: "Fii atent şi mai uită-te o dată!". Dacă vezi singur că nu sunt diamante, mai e nevoie să renunţi la ele? Îţi vor cădea din mână de la sine. De fapt, dacă mai vrei totuşi să le cari, va trebui să faci un efort mare, îţi va trebui o mare voinţă să le mai cari. Însă nu poţi să le mai cari mult. O dată ce ai văzut că sunt inutile, fără rost, nu se poate să nu le arunci. Şi o dată ce ai mâinile goale, cauţi adevăratele comori. Iar adevăratele comori nu se află în viitor. Adevăratele comori se află aici şi acum.
Ţările sărace nu pot crea arme nucleare, le-ar costa prea mult. Iar aceste arme vechi sunt atât de ieftine, încât ţările sărace le-au acceptat, dar ele nu pot fi folosite în război. În război, astfel de arme sunt deja inutile. Nimeni însă nu a prevăzut posibilitatea ca aceste arme să fie utilizate de indivizi şi în acest fel a apărut noul fenomen al terorismului.
Încetează să te judeci. În loc de a te judeca, trebuie să începi să te accepţi cu toate imperfectţunile tale, cu toate slăbiciunile, toate erorile, toate eşecurile. Să nu-ţi ceri să fii perfect. Asta ar însemna să-ţi ceri imposibilul şi desigur că te vei simţi frustrat. La urma urmei, eşti doar o fiinţă umană.
Intuiţia este cea mai înaltă treaptă a scării, scara conştiinţei. Această scară are trei trepte: prima şi cea mai de jos este instinctul; a doua, cea din mijloc, este intelectul; iar a treia, cea mai de sus, este intuiţia. În toate trei este folosită particula "in". Lucrul acesta este semnificativ. El înseamnă că aceste calităţi sunt înnăscute. Ele nu se pot învăţa, nu există niciun mod de a le dezvolta cu ajutor din afară.
În momentul în care simţi că nu mai eşti dependent de nimeni, în fiinţă ţi se instalează o tăcere profundă, o relaxare lipsită de febrilitate şi tensiune. Dar asta nu înseamnă că atunci vei înceta să iubeşti. Din contră, vei cunoaşte pentru prima dată o nouă dimenisune, o nouă calitate a iubirii, o iubire care nu se mai limitează la cuvinte, şi care se apropie mai degrabă de prietenie pură.
Când eşti în gândurile cuiva nu eşti niciodată un gând oarecare.
Faptul că-i judeci pe alţii face ca egoul tău să crească. De aceea oamenilor le place să vorbească despre greşelile altora – le dă sentimentul că ei sunt corecţi.
Dacă poţi fi fericit şi atunci când eşti singur, înseamnă că ai învăţat secretul fericirii!
Noi suntem ceea ce cunoaştem, ceea ce simţim. A cunoaşte ceva înseamnă a te identifica cu acel ceva. A cunoaşte iubirea înseamnă să iubeşti; a cunoaşte divinitatea înseamnă sa devii divin. Autocunoaşterea înseamnă realizare; cunoaşterea înseamnă să fii.
Există trei straturi ale fiecărui om: fiziologia sa, corpul; psihologia lui, mintea; şi fiinţa sa, eternul lui sine. Dragostea poate apărea în toate cele trei planuri.
Eu nu mai doresc şi nu mai caut nimic. Existenţa şi-a deschis porţile pentru mine. Nu mai pot spune că aparţin existenţei pentru că acum sunt, de fapt, părticică din ea. Când o floare înfloreşte, eu înfloresc odată cu ea. Când Soarele răsare, eu răsar odată cu el. Ego-ul, care face ca oamenii să se simtă individualităţi separate, nu mai există. Trupul meu este o părticică din natură, fiinţa mea este o parte din întreg, Eu nu mai sunt o entitate separată.
De aceea copiii sunt atât de frumoşi, întrucât ei sunt încă plini de speranţă, plini de visuri, şi nu au cunoscut încă frustrarea.
Viaţa începe unde se termină frica.
În realitate nimeni nu se simte tulburat din cauza celorlalţi, ci numai din cauza lipsei sale de înţelegere. Înţelegerea greşită a realităţii care te înconjoară.
Dragostea te face rebel, revoluţionar. Dragostea îţi dă aripi ce te poartă în înălţimi. Dragostea îţi dăruieşte înţelegerea lucrurilor, astfel încât nimeni să nu te poată înşela, exploata, oprima. Iar preoţii şi politicienii supravieţuiesc numai din sângele tău, supravieţuiesc numai prin exploatare. Toţi preoţii şi politicienii sunt paraziţi.
Ceilalţi nu pot fi schimbaţi, şi nu vei face decât să îţi risipeşti inutil timpul şi viaţa dacă vei încerca să-i schimbi. Transformarea lor îi priveşte numai pe ei.
Degetul meu poate arăta către luna, dar degetul meu nu este luna. Nu trebuie să devii degetul meu, nici nu trebuie să-mi proslăveşti degetul. Trebuie să-mi uiţi degetul şi să priveşti încotro arată.
Ia aminte: sufletul tău nu e nici iubire, nici ură, nici mânie. Sufletul tău e pur şi simplu un suflet, şi e neutru, tu poţi să îi dai forma pe care vrei să i-o dai.
Obedienţa nu presupune inteligenţa. Toate maşinile sunt obediente. Nimeni nu a auzit vreodată despre o maşină care să nu se supună. Supunerea este, de asemenea, simplă. Ea te eliberează de povara oricărei răspunderi. Atunci nu mai este nevoie să elaborezi un răspuns, trebuie să faci doar ceea ce ţi se spune. Răspunderea aparţine celui care a dat ordinul. Dintr-un anumit punct de vedere, eşti foarte liber: nu poţi fi condamnat pentru acţiunile tale.
Dacă suferi, e din cauza ta. dacă eşti fericit, tot din cauza ta. Nimeni altcineva nu este responsabil - tu şi numai tu. Tu eşti iadul tău, dar şi raiul tău.
În momentele de iubire profundă, oamenii respiră la unison. Atunci când se urăsc, respiraţiile lor sunt cât se poate de diferite.
Viaţa poate fi sacrificată pentru dragoste, dar dragostea nu poate fi sacrificată pentru viaţă.
Non-mentalul este realizare. Non-mentalul este iluminare. Non-mentalul este eliberare.
Căutăm pietre. Căutăm flori. Căutăm fluturi. Căutăm adevăruri. Dar întotdeauna trebuie să ne amintim că important e ce căutăm, nu ce găsim. Ce găsim e numai o scuză...
Maturitatea nu are nimic de-a face cu experienţa de viaţă. Ea are legătură cu călătoria lăuntrică, cu experienţele interiorului.
Priveşte în jurul tău. Viaţa oamenilor e total otrăvită, otrăvită de cap. Ei nu mai simt, nu mai sunt sensibili, nimic nu-i mai emoţionează. Soarele răsare, dar în ei nu tresălta nimic; se uită la soare cu ochii pustii. Cerul se umple de stele, dar inima lor rămâne insensibilă la frumuseţea nemărginită presărată de stele, niciun cântec nu se înalţă din inima lor. Omul a uitat să cânte. Norii vin pe cer şi păunii dansează, dar omul nu ştie să danseze. A ajuns un infirm. Pomii dau în floare – dar omul gândeşte, niciodată nu simte, şi fără simţire înflorirea e cu neputinţă. Ieşi din starea asta! Lasă viaţa să aibă romantism, puţină aventură. Explorează! Milioane de frumuseţi şi de splendori te aşteaptă. Continui să te mişti în cerc, fără să intri în templul vieţii. Uşa templului este inima...
Gândirea este periculoasă. Societatea îşi doreşte roboţi care să facă, pur şi simplu, orice li se spune, care nu pot zice nu - un lucru imposibil pentru ei.
Fă-ţi rădăcini în pământ ca să poţi ajunge în înaltul cerului; fă-ţi rădăcini în lumea vizibilă ca să poţi vedea invizibilul.
Atunci când te naşti, nu eşti copac, ci o sămânţă. Trebuie să creşti, trebuie să ajungi la o înflorire, iar această înflorire va fi mulţumirea ta, împlinirea ta. Această înflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legătură decât cu tine, cu evoluţia ta personală.
Să nu cauţi niciodată să fii fericit cu preţul fericirii altcuiva. Este urât, inuman.
Sensibilitatea este cel mai elegant şi preţios veştmânt cu care inteligenţa se poate îmbrăca.
Fiecare persoană vine în această lume cu un destin propriu – are ceva de îndeplinit, ceva mesaj trebuie transmis, ceva muncă trebuie să fie dusă la sfârşit. Nu eşti aici accidental – eşti aici intenţionat. Există un rost în spatele tău. Întregul intenţionează să facă ceva prin tine.
Dacă te schimbi pe tine însuţi, ai început deja să schimbi lumea.
Nu poţi deveni interesat cu adevărat de bogăţia interioară până când nu afli că doar bogăţia exterioară nu te poate împlini.
Întocmai precum respiraţia este necesară pentru viaţa corpului, conştientizarea este necesară pentru suflet.
Care este diferenţa dintre cine este mai puternic, cine este mai deştept, cine este mai frumos, cine este mai bogat? La urma urmei, în cele din urmă, nu contează decât dacă eşti fericit sau nu.
Cuvântul "compasiune" este frumos. Este făcut din acelaşi cuvânt ca "pasiune". Când pasiunea este transformată, când dorinţa de a afla şi căutarea pentru celălalt nu mai este acolo, când îţi eşti suficient ţie însuţi, când nu ai nevoie de nimeni, când însăşi nevoia pentru celălalt s-a evaporat, când eşti totalmente fericit, strălucind, fiind doar tu singur, atunci pasiunea devine compasiune. Acum nu-l mai cauţi pe celălalt pentru că te simţi gol pe dinăuntru şi singur, acum îl cauţi pe celălalt pentru că eşti prea plin şi vrei să oferi. Atunci când este o revărsare a iubirii există şi compasiune!
Ai încredere în tine! încrederea este un alt nume pentru iubire. Când ai încredere în tine, când ţii la tine, îţi asumi întreaga răspundere a ceea ce eşti, te duci pe umeri. Această experienţă este unică! Nimeni nu te va mai înrobi vreodată!
Psihologii au constatat că oamenii sunt mult mai fericiţi în timpul războiului decât în vremurile de pace. În timpul războiului, viaţa lor este incitantă. În vreme de pace par să se plictisească. În timp de război, dimineaţa devreme sunt în căutarea ziarelor, ascultă radioul. Se pot petrece lucruri foarte departe, dar ei sunt incitaţi. Ceva din ei simte o afinitate.
Sunt doar două feluri de oameni pe lume: cei care încearcă să-şi umple goliciunea interioară şi acele persoane foarte rare şi deosebite care încearcă să-şi vadă această goliciune.
Sunt doar două feluri de oameni pe lume: cei care încearcă să-şi umple goliciunea interioară şi acele persoane foarte rare şi deosebite care încearcă să-şi vadă această goliciune.
Chiar dacă sunteţi singur în cameră, veţi umple întreaga cameră de iubirea voastră. Chiar dacă vă aflaţi într-o închisoare, o veţi putea transforma instantaneu într-un templu. În clipa în care o veţi umple cu iubire, ea nu va mai fi o închisoare. Invers, un templu poate deveni o închisoare dacă nu este umplut cu iubire.
Chiar în această clipă viaţa înfloreşte în tine. Bucură-te de ea şi împărtăşeşte-o cu alţii. Pentru că prin această împărtăşire, ea devine intensă. Prin această împărtăşire ea devine vitală.
Primul lucru este acela de a te accepta în mod profund pe tine însuţi. Fiecare se simte inferior într-un fel sau altul. Motivul este neacceptarea faptului că fiecare este unic. Nu se pune problema superiorităţii sau a inferiorităţii. Fiecare face parte dintr-o categorie care îi este proprie şi din acest lucru nu rezultă nicio comparaţie. Şi nu pot să-mi închipui o fiinţă care să aibă totul în această lume. Unii nu au ezitat să încerce, dar au eşuat lamentabil. Fii doar tu însuţi şi va fi suficient.
Tăcerea este spaţiul în care omul se trezeşte.
Mesajul meu nu este o doctrină, o filozofie. Mesajul meu este o alchimie, o ştiinţă a transformării, aşa că numai cei care-mi vor permite să le distrug fiinţa ignorantă şi limitată pentru a putea renaşte spiritual, numai aceşti oameni curajoşi să vină să mă asculte, deoarece pentru ceilalţi, ceea ce voi spune eu va fi foarte periculos. Ascultându-mă, faceţi primul pas către renaşterea spirituală. Nu este o filozofie la adăpostul căreia să vă simţiţi mai în siguranţă; nu este o doctrină în care să vă găsiţi consolarea. Mesajul meu nu este o simplă comunicare verbală. Este mult mai periculos decât atât. Este moarte şi renaştere spirituală.
Întregul trecut al omenirii a pus un foarte mare preţ pe sărăcie, pe care a echivalat-o cu spiritualitatea, ceea ce este cu totul lipsit de sens. Spiritualitatea este singura bogăţie care i se poate întâmpla unui om. Ea conţine toate celelalte bogăţii. Ea nu este împotriva nici unei alte bogăţii; ea este, pur şi simplu, împotriva oricărui fel de sărăcie. Pe de-o parte, oamenii respectă sărăcia, iar pe de altă parte, vă îndeamnă: "Ajutaţi-i pe cei săraci!" Ciudat! Dacă sărăcia este atât de spirituală, atunci cel mai spiritual lucru este acela de a transforma un om bogat în unul sărac. Ajutaţi-i pe bogaţi să devină săraci, astfel încât să fie spirituali. De ce să-i ajutăm pe săraci? Vreţi să le distrugem spiritualitatea? A trăi în abundenţă este singurul lucru spiritual care există.
Dacă sunteţi cu adevărat înţelepţi, nu vă puteţi imagina un univers mai bun. Nimic nu poate fi mai bun decât realitatea aşa cum este ea.
Nu teroriştii, ci toate religiile lumii sunt adevăraţii criminali, pentru că ele au distrus toate posibilităţile de bucurie. Ele au distrus posibilitatea de a te bucura de lucrurile mici ale vieţii. Ele au condamnat orice furnizează omului natura de a-l face fericit, de a-l incita, de a se simţi bine.
Dacă te înţelegi pe tine, îi înţelegi mai uşor pe ceilalţi.
Viaţa este formată din lucruri mici, iar tu, cu ajutorul prezenţei tale, a observaţiei şi a agerimii, trebuie să transformi fiecare lucru mic într-o acţiune frumoasă.
Curăţă-ţi sufletul în faţa uşii persoanei iubite. Numai atunci vei deveni iubitul ei.
Viaţa nu stă undeva, aşteptându-te pe tine, viaţa ţi se întâmplă.
Nu poţi reduce distanţa între tine şi speranţă. Speranţa este orizontul.
Fericirea după care umblaţi aţi pierdut-o înăuntru, iar voi o căutaţi în afară.
Mintea este cauza tuturor bolilor, în timp ce inima este sursa tuturor vindecărilor.
Existenţa este una singură. Ea se exprimă în milioane de forme, însă spiritul care este exprimat este acelaşi. Este o singură divinitate, cu o varietate infinită de creaturi.
Dragostea este cea dintâi uşă. Prin ea, poţi păşi în afara timpului. De aceea oricine vrea să fie iubit, oricine vrea să iubească. Şi nimeni nu ştie de ce este dată atâta importanţă dragostei, de ce există o tânjire atât de adâncă după dragoste. Şi, fără să o cunoşti bine, nu poţi nici să iubeşti, nici să fii iubit, întrucât dragostea este unul din cele mai profunde fenomene de pe pământ.
Felul în care râul vieţii îşi continuă călătoria este scris în nisipuri.
Nu poţi fi sigur pe ceea ce faci, atâta timp cât nu eşti sigur pe ceea ce eşti.
Fiecare greşeală este o ocazie de a învăţa. Totul este să nu comiţi aceeaşi greşeală în mod repetat - ar fi o prostie. Însă comite cât mai multe greşeli noi de care eşti în stare; nu trebuie să-ti fie teamă, căci acesta este singurul mod în care natura îţi permite să înveţi.
Libertatea nu înseamnă lene şi nepăsare. Libertatea este responsabilitate. Dacă tu nu-ţi asumi responsabilitatea, o face altcineva pentru tine. Aşa devii sclav.
Nu condamnaţi senzualitatea! Ea a fost condamnată în întreaga lume şi, din cauza acestei condamnări, energia care poate înflori în senzualitate se transformă în perversiune, gelozie, furie, ură; ea generează o existenţă aridă, lipsită de orice savoare. Senzualitatea este una din binecuvântările omenirii. Este sensibilitatea voastră, este conştiinţa voastră. Este conştiinţa voastră filtrată prin corp.
Din ziua în care mi-am cunoscut propriul Sine, am cunoscut însăşi esenţa existenţei. Priviţi-mă! Sunt aici. Sunt chiar aici. Eu nu am nicio filosofie, am doar o experienţă concretă. Pot să vă împărtăşesc această experienţă, dar nu pot să fac aceasta fără participarea voastră. Va trebui să renunţaţi la punctele voastre de vedere dogmatice. Va trebui să porniţi alături de mine în aventura necunoscutului. Pot să vă conduc spre acea fereastră de unde existenţa este clară, transparentă. Dar va trebui să mă ţineţi de mână şi să mă urmaţi!
A cunoaşte întreaga lume nu este nimic în comparaţie cu faptul de a cunoaşte misterul interior al fiinţei tale. Însăşi ideea de a compara este în întregime falsă. Fiecare individ este unic, deoarece nu mai există nimeni asemenea lui. Faptul de a compara ar fi fost ceva normal dacă indivizii ar fi fost asemănători. Dar nu sunt. Nici măcar gemenii nu sunt absolut identici. Este imposibil să găseşti o altă fiinţă care să fie exact că tine. Noi comparăm, deci, fiinţe unice şi de aici provin toate problemele.
Mintea trebuie învăţată să devină un slujitor al inimii. Raţiunea trebuie să fie întotdeauna în slujba iubirii. Atunci viaţa se poate transforma într-un festival de lumini.
Există un vechi proverb: "A greşi este omeneşte, a ierta este divin." Nu sunt de acord. A greşi este omeneşte şi a ierta este tot omeneşte. A ierta este divin? - atunci ridici asta prea sus, în afara accesului omului. Adu iertarea la îndemâna omului şi învaţă să ierţi. Învaţă să te bucuri de iertare, învaţă să ceri iertare; nu pierzi nimic când îi poţi spune partenerului tău: "Îmi pare rău, am greşit!"
Dragostea şi libertatea sunt ambele nevoie esenţiale. Până acum, omenirea a trăit într-un mod atât de nebunesc, încât nu-ţi poţi satisface decât una dintre necesităţi: poţi să fii liber, dar în acest caz trebuie să renunţi la ideea de a iubi... Majoritatea oamenilor au decis în favoarea dragostei şi au renunţat la ideea de libertate. Însă, apoi, oamenii ajung să trăiască precum sclavii. Bărbatul a redus femeia la calitatea de lucru, de marfă şi bineînţeles că şi femeia a făcut acelaşi lucru în propriul mod subtil: i-a băgat pe toţi soţii sub papuci... Dacă iubeşti nu este în nici un caz necesar să-ţi distrugi libertatea. Pot să existe laolaltă; nu există nici un antagonism între ele... Iubeşte omul, însă lasă-i totala libertate. Iubeşte omul, însă de la începutul-începutului lămureşte faptul că nu îţi vinzi libertatea.
Atunci când te naşti, nu eşti un copac, ci o sămânţă. Trebuie să creşti, trebuie să ajungi la o înflorire, iar această înflorire va fi mulţumirea ta, împlinirea ta. Această înflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legatură decât cu tine, cu evoluţia ta personală.
Până nu ai propria înţelepciune, propria viziune, propria claritate, până nu vezi cu ochii tăi, n-ai să fii în stare să înţelegi misterul existenţei.
Maestrul spiritual nu trebuie să aibă atitudini autoritare. Un maestru vine doar ca să ajute. El este prezent doar pentru a arăta calea. Azi, această cale nu trebuie indicată în funcţie de un sistem rigid. Calea trebuie indicată în funcţie de fiecare individ în parte. Un maestru te ascultă, te observă, te învăluie cu dragostea sa şi te ajută să devii tu însuţi.
Efortul meu este să zdruncin tradiţiile, superstiţiile şi dogmele din mintea voastră, ca să atingeţi starea de non-minte, starea de linişte supremă, în care nici măcar gândul nu mai mişcă - în care nimic nu mai încreţeşte oglinda lacului conştiinţei voastre.
Fă pur şi simplu doar ceea ce îţi face maximă plăcere ţie şi celor din jurul tău. Fă ceva care să înalţe în tine un cântec şi să creeze un ritm al celebrării în jurul tău. O astfel de viaţă o numesc religioasă. Ea nu se bazează pe principii, pe disciplină şi nici pe legi. Ea se rezumă la o singură idee: aceea de a-ţi trăi viaţa în mod inteligent.
Singura răspundere adevărată este faţă de propriul tău potenţial, faţă de propria ta inteligenţă şi conştienţă, faţă de acţiunea conformă cu ele.
Omul trebuie să se creeze singur. El nu este un produs finit. Şi omul se poate crea doar singur, nimeni nu o poate face în locul lui. Fiecare trebuie să lucreze singur asupra sa; fiecare se trezeşte singur.
Nu evita extremele, dar nici nu alerga spre ele. Rămâi deschis oricăror posibilităţi. Acesta e secretul echilibrului: cuprinde tot, fii tot.
Dacă puteţi să rămâneţi singuri, absolut singuri, fie doar şi o singură clipă, ego-ul va muri, eul va muri. Ego-ul nu există în sine; el este întotdeauna în relaţie cu cineva.
Iubirea nu se naşte în voi decât dacă deveniţi un cerc perfect: un întreg mulţumindu-se cu sine. Atunci iubiţi tot ceea ce vine spre voi.
Această scurtă viaţă pe care o aveţi poate fi transformată într-un paradis. Această mică planetă este floarea de lotus a paradisului.
Viaţa nu ascultă de logică; ea îşi vede de drumul ei, netulburată. Tu trebuie să asculţi de viaţă; viaţa nu ascultă de logica ta, nu-şi bate capul cu logica ta.
Adevărata savoare a vieţii se găseşte înlăuntrul vostru.
Dragostea este hrana sufletului. Dragostea este pentru suflet, ceea ce este mâncarea pentu trup. Fără mâncare, corpul este lipsit de vlagă, fără dragoste, sufletul este slăbit. Şi nici un stat, nici o biserica, nici un interes particular nu a dorit vreodată ca oamenii să aibă suflete puternice, pentru că o persoană înzestrată cu energie spirituală este înclinată să fie rebelă.
Conştiinţa nu cunoaşte nicio limită. Cu cât eşti mai conştient, cu atât realizezi că nu cunoaşte nicio limită.
Omul poartă în interiorul lui un mare tezaur, însă el mai poartă în sine şi întreaga moştenire animală. Aceasta trebuie îndepărtată, pentru a permite comorilor să se înalţe în câmpul conştiinţei, pentru a fi împărtăşite cu ceilalţi. În realitate, aceasta este caracteristică bogăţiei: cu cât o împarţi mai mult cu alţii, cu atât îţi aparţine mai mult.
Centrul nu e al tău, nu e al meu; centrul e universal. Circumferinţa, periferia e personală - tu ai circumferinţa ta, eu am circumferinţa mea, dar centrul tău şi centrul meu nu sunt două lucruri; în centru ne întâlnim cu toţii şi devenim unul.
A fi tu însuţi îţi oferă toate elementele pentru a te simţi împlinit, pentru ca viaţa să aibă sens, semnificaţie. Simplul fapt de a fi tu însuţi şi de a creşte conform firii tale va duce la împlinirea destinului tău.