Publicat de

Toate dilemele se rezolvă prin unificarea contrariilor. Simplitatea este partea esenţială a lucrurilor complicate. A vedea departe este ceva, a merge acolo este cu totul altceva.

   


Gloriei nu-i pasă de noi când alergăm după ea. Când însă îi întoarcem spatele, ea va alerga după noi...
Justiţia este adevăr în acţiune.
Când iubirea e atât de pură, bănuiala o pângăreşte.
Nu există nicio cale onorabilă de a ucide, nicio modalitate blândă de a distruge. Nu este nimic bun într-un război, excepţie făcând sfârşitul său.
Dreptatea nu aşteaptă răsplată.
Ce puternică e iubirea de mamă! Chiar dacă vede răutate din partea copiilor ei, ea îndură cu resemnare, dar nu-i poate duşmani şi urî.
Din ce nimicuri efemere îşi ţese dragostea fericirea!
Poartă-te în aşa fel, încât, dacă universul ar fi să se ia după tine 24 de ore, să nu se ajungă la haos!
Cu cât cineva ţinteşte la ţeluri mai înalte, cu atât se ridică mai sus; iar a privi în marea carte a naturii, care alcătuieşte obiectul propriu-zis al filozofiei, înseamnă tocmai a te ridica cu ochii şi cu gândul. (...) Dintre tot ce poate fi cunoscut în mod natural, constituţia universului se cade a fi socotită, după părerea mea, ca ocupând primul loc, căci, depăşind pe toate celelalte prin generalitatea conţinutului, ca lege şi sprijin a tot ce există, trebuie să le depăşească şi prin importanţă.
Bărbaţii nu ştiu să rabde necazurile aşa de bine ca femeile.
Ce proşti sunt oamenii, când spun că băutura te face să uiţi.
E-ul van al individului ar trebui să fie dizolvat. Căci numai prin eliminarea integrală a acestuia se poate revela principiul ascuns şi profund: Adevărul.
Toate dilemele se rezolvă prin unificarea contrariilor.
Trupul omenesc este frumos doar în măsura în care oglindeşte sufletul...
Când o societate nu mai cunoaşte, sau amestecă binele cu răul, ea se află deja pe povârnişul pierzaniei.
Simplitatea este partea esenţială a lucrurilor complicate.
O sculptură nu se sfârşeşte niciodată în postamentul său, ci se continuă în cer, în piedestal - şi în pământ.
Nu vă pierdeţi timpul să luptaţi între voi pentru a deveni voluminoşi şi mari, fiindcă nu e nici o diferenţă între mare şi mic! Esenţa frumuseţii e aceeaşi... adevărul absolut e inviolabil. Şi nu uitaţi că suntem toţi nişte mucegăiţi pe o bilă călătoare prin spaţiu nu vă umflaţi fiecare cu câte un succes anume, căci suntem toţi în aceeaşi găleată.
Muncind asupra pietrei, descoperi Spiritul - tăinuit în materie, măsura propriei ei fiinţe. Căci mâinile sculptorului gândesc întotdeauna şi urmăresc gândurile materialului.
Un înţelept face din veninul său interior remediu pentru sine; sau precept de tămăduire pentru semeni... Însă cine nu se luptă în contra Răului, s-a şi predat deja inamicului.
Nu mai sunt demult al acestei lumi; sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup - mă aflu printre lucrurile esenţiale.
Arhitectura este sculptură locuită.
În timpul copilăriei - am dormit în pat. În timpul adolescenţei – am aşteptat la uşă. În timpul maturităţii - am zburat înspre ceruri...
Am şlefuit materia pentru a afla linia continuă. Şi când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mâini.
Eu am făcut piatra să cânte pentru Omenire.
Când nu mai eşti copil, ai murit de mult.
Plăcerea cu care lucrează artistul este însăşi inima artei sale.
Am făcut şi eu paşi pe nisipul eternităţii.
Eu aş vrea să creez si sa scriu aşa cum respir.
Noi ne jucăm cu gama tuturor pasiunilor, aşa cum se joacă unii copii de-a stafiile, pentru a-şi izgoni spaima de strigoi.
Proporţia interioară este ultimul adevăr inerent, în absolut toate lucrurile.
Arta - poate cea mai desăvârşită a fost concepută în timpul copilăriei umanităţii. Căci omul primitiv uita de grijile cele domestice şi lucra cu multă voioşie. Copiii posedă această bucurie primordială. Eu aş vrea să re-deştept sentimentul acesta în cuvintele mele.
Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul şi nu descifrează nici viaţa.
Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Zborul - ce fericire!
Artistul trebuie să ştie să scoată la suprafaţă fiinţa din interiorul materiei şi să fie unealta care dă la iveală însăşi esenţa sa cosmică, într-o existenţă cu adevărat vizibilă.
Am impresia că viaţa oamenilor se desfăşoară pe o bază greşită. Există o gravă neînţelegere în punctul de pornire. Oamenii nu recunosc minunea pe care o constituie viaţa însăşi, globul acesta pământesc care se învârteşte în haos şi îi poartă în mersul lui prin veacuri. Ceea ce le lipseşte oamenilor din vremea noastră e dimensiunea cosmică, sentimentul acesta al aventurii spiritului, dincolo de realitatea aparentă. Oamenii actuali nu au antene pentru a pătrunde în realitatea adevărată, în singura realitate care contează. Se lasă amăgiţi de aparenţe şi se opresc la ele. Nu merg mai departe. Pentru că îi împiedică această stupidă nevoie de securitate care taie aripile aventurii şi care ferecă spiritul în închisoarea conformismului. Întotdeauna, ceea ce m-a susţinut a fost bucuria. În cele mai grele împrejurări ale vieţii, am ştiut s-o găsesc în drumul meu. Mergeam cântând. Ştiam că ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla. Şi nimic nu mă oprea.
Eu am voit să înalţ totul dincolo de pământ. Cocoşii mei cântă! Şi păsările mele zboară!
Arta nu face decât să înceapă continuu.
În sufletul meu nu a fost niciodată loc pentru invidie - nici pentru ură, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poţi culege de oriunde şi oricând. Consider că ceea ce ne face să trăim cu adevărat, este sentimentul permanentei noastre copilării în viaţă.
În artă nu trebuie să existe străini.
Prietenia rămâne oglindirea în alter-ego...
Lemnul, de exemplu, este în sine şi sub toate aspectele, sculptural. Nu trebuie să-l distugem, nu trebuie să-i dăm o asemănare obiectivă cu ceva ce natura a făcut dintr-un alt material. Lemnul îşi are propriile-i forme, caracterul său individual, expresia sa naturală; să doreşti să îi transformi calităţile, înseamnă să îl nimiceşti, să îl faci steril.
Simplitatea este partea esenţială a lucrurilor complicate...
Nu putem să-l ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre el rămâne important.
Eu nu creez Păsări Cuvinte - ci zboruri de idei si ganduri, sublimul.
Aşteptaţi până când voi muri - şi veţi putea vedea numai cum vulturii se vor aduna împrejurul meu.
Nu mai avem niciun acces la spiritul Lumii, poate fiindcă nici nu îl căutăm; însă trupul omenesc nu este nici el diferit de structura universului.
A vedea departe este ceva, a merge acolo este cu totul altceva.
Simplitatea în artă este, în general, o complexitate rezolvată...
Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul şi nu descifrează nici viaţa...
Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face...
Există un scop în orice lucru. Pentru a-l atinge, trebuie să te lepezi de tine însuţi...
Arta este o oglindă în care fiecare vede ceea ce gândeşte.
Lumea poate fi salvată prin artă. Artistul face, în fond, jucării pentru oamenii mari.
Opera de artă trebuie să fie creată ca şi o crimă perfectă - fără pată şi fără urmă de autor... Arta este realitatea însăşi. Arta nu este o evadare din realitate, ci o intrare în realitatea cea mai adevărată - poate în singura realitate valabilă.
Arta rămâne o taină şi o credinţă. Iar când se face după vreo teorie, este falsă.
Nu trebuie să silim materialele să vorbească în limba noastră, ci trebuie să le aducem până la acel punct, unde alţii vor înţelege limba lor.
Arta nu este o întâmplare.
Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poţi să vezi foarte departe.
Nu doresc niciodată să fiu la modă. Ceea ce este la modă, ca moda trece.
Eu nu sunt nici suprarealist, nici baroc, nici cubist; şi nici altceva de soiul acesta; eu, cu noul meu, vin din ceva care este foarte vechi.
Trebuie să faci artă aşa cum respiri, trebuie s-o faci fără dificultate, fără angoasă.
Nu cred în suferinţa creatoare insa cred in creatoarea suferinta.
Arta trebuie să odihnească şi să vindece contrarietăţile interioare ale omului. Aceste contrarietăţi derivă din însuşi destinul lui şi din tragedia lui. Arta are şi această misiune terapeutică; să ne amintim numai de Catharsisul aristotelic.
Iubirea cheamă iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubeşti tu cu toată puterea şi cu toata fiinţa.
Aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al Mariei Tănase câte o Pasăre Măiastră.
Simplitatea nu este un ţel în artă, dar ajungi fără voie la ea pe măsură ce te apropii de sensul real al lucrurilor.
Simplitatea în artă este, în general, o complexitate rezolvată.
Să creezi ca un zeu, să porunceşti ca un rege, să munceşti ca un rob!Ce defineşte, oare, civilizaţia noastră? Viteza! Oamenii cu­ceresc timpul şi spaţiul, accelerând fără de încetare mijloacele de a le străbate. Viteza nu este altceva decât măsura timpului de care ai nevoie ca să poţi parcurge o distanţă... Şi, uneori, este vorba de distanţa care ne separă de moarte... Opera de artă trebuie să exprime tocmai ceea ce nu se supune morţii, însă trebuie să o facă printr-o asemenea formă, care să rămână şi o mărturie asupra epocii în care trăieşte artistul.
Să fii maliţios e ceva, dar să fii onest e mult mai mult.
Un bărbat gol în plastică nu este mai frumos decât o broască râioasă.
Dacă Omul reuşeşte să elimine Eul, va fi capabil să asculte bătaia inimii naturii şi şoaptele ei.
Măsurătoarea este vătămătoare, tocmai pentru că există în lucruri... Ele se pot înălţa până la ceruri şi se pot coborî din nou, pe pământ, fără să îşi poată schimba proporţiile.
Lectura viciu şi conversaţia-sporovăială ne împiedică şi meditaţia, şi visarea. Lectura-viciu, fără de studiu, nu ar trebui să rămână nepedepsită.
Să fii abil e ceva, dar să fii cinstit, asta merită osteneală.
Oamenii nu îşi mai dau seama de bucuria de a trăi, pentru că nici nu mai ştiu să privească minunile Naturii.
Arta trebuie să fie eliberată de sentimentalitate, - ca şi de narcoticul religios.
Lumea poate fi mântuită prin artă.
Ceea ce legi tu aici pe pământ - se leagă şi în ceruri.
Viaţa se aseamănă cu o spirală. Nu ştim în ce direcţie este ţinta ei, dar trebuie să mergem în direcţia pe care o credem cea justă.
Nu vom fi niciodată destul de recunoscători faţă de pământul care ne-a dat totul.
Când creezi, trebuie să te confunzi cu Universul şi cu elementele. Şi pentru ca să realizezi ceva, nu trebuie să nu fii tu însuţi şi să te distrugi. Şi trebuie să cauţi mereu să scapi de maeştrii. Nu ajunge să posezi idei.
Trebuie să urci cât mai sus pentru a vedea cât mai departe.
Artistul modern nu este un animal de lux, ci este un animal auster. Arta lui nu se comite decât în austeritate şi în dramă - ca o crimă perfectă.
Raţiunea de a fi a artiştilor este aceea de a revela frumuseţile lumii.
Arta este altceva decât "redarea" vieţii, este transfigurarea ei.
Ţăranii români ştiu de la mic şi până la mare ceea ce este bine şi ceea ce este rău. Tablele lor de valori sunt cuprinse în proverbele, în datinile şi în doctrina străbunilor - ca şi în filosofia naturalităţii.
Există în limba română o diferenţă între inteligenţă şi deşteptăciune. Eu îi ador pe cei inteligenţi, însă îi detest pe deştepţi: căci ei sunt giruete în bătaia tuturor vânturilor.
Lumea poate fi salvată prin artă. Artistul face, în fond, jucării... pentru oamenii mari; el este ca şi viermele de mătase.
Trebuie să cauţi întotdeauna şi să găseşti o detaşare de tine însuţi.
Femeia modernă este o păpuşă cu dotă, ori o... prostituată rapace. Bărbatul modern are idealuri de snob şi de... crap conjugal!
Suferinţele îl întăresc pe om, şi sunt mai necesare decât orice plăcere, pentru formarea unui mare caracter.
Simplitatea este în sine o complexitate - şi trebuie să te hrăneşti cu esenţa, ca să poţi să îi înţelegi valoarea.
Opiniile sunt libere, dar nu şi obligatorii.
Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face.
Există un scop în orice lucru. Pentru a-l atinge, trebuie să te lepezi de tine însuţi.
Teoriile nu-s decât mostre fără de valoare. Numai fapta contează.
Să fii isteţ este ceva, însă să fii onest, aceasta în adevăr merită osteneala.
Eliberează-te de pasiuni, eliberează-te de pofte, eliberează-te de greşeli – acestea sunt trei precepte, zale şi scut, pentru orice Spirit. Purtând această armură, eşti puternic în contra răului - devii invulnerabil.