Educația ar putea fi socotită drept cea mai înaltă școală a inimii.
Există o bunătate care respinge și o răutate care atrage.
Bunătatea tinereții este îngerească; cea a bătrâneții este dumnezeiască.
Lingușitorii încep totdeauna prin a zice că nu știu să lingușească.
Bucuria este viața văzută printr-o rază de soare.
Gelozia logodnicului este un omagiu, aceea a soțului o ofensă.
Dumnezeu iartă. Natura niciodată.
Un singur stâlp a dăruit Dumnezeu creațiunii sale: iubirea.
Focul face apa să fiarbă, dar apa stinge focul. Nu încălzi un ingrat, curând te va stinge.
Mânia zgomotoasă înfurie, mânia mută îngrozește.
Iubirea nu vede cusururile, prietenia le îndrăgește.
Iubirea este ca o veveriță: îndrăzneață și sfioasă totodată.
Experiența este o femeie în vârstă pe care o venerăm fără a ne mai întreba despre trecutul său.
Dragostea creează lumea, datoria o guvernează.
Geniul este ca o sămânță purtată de vânt, ce va să încolțească cine știe unde, fără grija țarinei care-l va hrăni.
Falsa pudoare este o mireasmă care ascunde o atmosferă viciată.
Puritatea este ca opalul: pare o podoabă neînsemnată celor care nu-i zăresc sclipirile sale de foc.
Într-o prietenie, mai bine să asculți mărturisiri, decât să dai sfaturi.
Cultura te urcă pe culmile gândirii; educația te învață să cobori până la cei umili.
La tinerețe judeci, la bătrânețe ierți.
Un copil care gungurește, face să amuțească un cor de vorbe de clacă, chiar spuse cu duh!
Aforismele sunt ca albinele: încărcate de nectar, însă înarmate cu un ac.
Tâmplele albe sunt ca și crestele spumei ce acoperă marea după furtună.