Sertarul lui Nicolae IORGA [ 1 ]
Pentru mine, Dumnezeu e prima bătaie de inimă a unui copil.
Calea grabnică spre înălţarea în virtute a începătorilor este tăcerea buzelor, închiderea ochilor şi surzenia urechilor.
Când eşti foarte disperat, e o ocazie bună să afli adevărul, sau măcar o parte, atât cât poţi suporta.
Oamenii din ziua de azi nu mai sunt atenţi la ce e lângă ei, nu îi interesează decât propriul lor buzunar, propriile lor păreri geniale despre viaţă şi despre moarte. Aşa încât, când există probleme adevărate, lumea discută de obicei despre altceva. Aşa se explică faptul că unul, în secunda în care cineva gândeşte cu voce tare, are de cântat la acordeon.
Să nu-ţi fie teamă de duşmanul tău: cel mai rău lucru pe care ţi l-ar putea face este să te ucidă. Să nu te temi nici de prietenul tău: cel mai rău lucru pe care ţi l-ar putea face este să te trădeze. Teme-te însă de indiferenţă! Căci prin tăcerea ei, prin consinţământul ei tacit, ea te ucide şi te trădează în acelaşi timp.
Viaţa e un drum: de ce să te plângi când ai sosit?
Când ai marfă în căruţă, atunci te năvălesc hoţii.
Colaborator la o prostie e şi acel care râde de dânsa.
Stelele cred că soarele fuge de ele.
Natura îţi dă zilnic exemplul de a trăi.
E o mare primejdie să ajungi a fi mulţumit de tine însuţi.
Nu spune niciodată "nu se poate", ci începe cu "să vedem".
Cea dintâi condiţie a fericirii e liniştea sufletului.
Găinile taxează de ambiţie orice dezmorţire de aripi.
Leneşul uită că fericire negativă nu se poate.
Cine se teme de înaintaşii săi, fuge de comparaţie.
Fără steag de cultură un popor e o gloată, nu o oaste.
Orice-nşelare cuprinde în sine o mărturisire de slăbiciune.
Sunt iertări care biciuiesc în faţă.
După răzbunare, ura trece la celălalt.
Vicleanul e copilul din flori al Satanei.
Izvoarele tuturor relelor sunt cârciumile şi luxul.
Multe poate face alianţa prostului cu mincinosul.
Vulpea dacă ar fi mai mare n-ar fi şireată.
E firesc ca un prost să râdă de tine pentru că nu semeni cu el.
De luminile prea mari să nu te apropii, căci ard.
Iubirea care cere stăpânire e o simplă poftă.
Multe suflete dorm până ce trupul moare.
Unii nu pot să mestece şi vor să muşte!
Nu te conving cu adevărat decât ideile tale.
Arta dă tot tuturora şi rămâne totuşi întreagă.
Pierzi în viaţă ani şi la moarte cerşeşti o clipă.
Răutatea mestecă pe duşman şi se mistuie tot pe dânsa.
Oamenii mari s-au născut în case mici.
Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului.
Moartea nu e tristă, căci tu nu plângi la căpătâiul tău.
Nici ca să muşte nu se ridică şarpele târâtor.
Între păcătoşi, şiretenia e genialitate şi neruşinarea vitejie.
Înţelepciunea nu se împrumută cu carul, ci se câştigă cu bobul.
Uriaşul e în ţara piticilor neapărat un duşman public.
Educaţia de astăzi urmăreşte, nu dezvoltarea, ci substituirea de caractere.
Săracul harnic vine îndată după îngeri.
Lenea nu-i odihnă şi de aceea-i lipseşte mulţămirea.
Vântul popularităţii face mult praf să înainteze.
Ce puţini oameni respectabili poţi respecta!
Numai pe cârje de amintire merge sufletul bătrânului.
În fericire ajungi adesea să râvneşti la durerile fecunde.
O carte pe care ai citit-o în adevăr este şi opera ta.
Sub cele mai multe statui zace o reputaţie.
Sunt... e o serie de: am fost, nu totdeauna o făgăduială de: voi fi.
Zburând sus, te faci nevăzut, dar "vezi".
În dragoste, a iubi înseamnă de multe ori a înţelege.
Poţi zbura pe aripile altuia, dar nu cu ele.
Unii se căznesc a iubi în tine iubirea ta pentru ei.
Şi spânzuratul stă mai presus de ceilalţi oameni.
Nu fi grăbit ca nebunul, dar nici răbdător ca idiotul!
Cere fiecăruia ce nu poţi face tu şi ce-ţi poate da el.
Ispita însăşi se curăţă atingând pe cel curat.
Pe morţi nu-i căutaţi în mormânt, ci în inima voastră.
Mulţi nu dau milostenia decât în mâna plăcerii.
Vai de biruinţa în care se vede numai biruitorul!
Este o prietenie care trebuie să se vadă şi să se audă.
Sufletele pocite pocesc tot ce se coboară în ele.
Nu te du în bucătăria scriitorului pentru a-i înţelege cartea.
Dacă viespea e veninoasă, nu urmează că musca e folositoare.
Prea mulţi cred că literatura e un scris, nu un sens.
Recunoştinţa e, înainte de toate, o datorie către tine.
Adevăratul bătăuş simte plăcere şi să mănânce bătaie.
Iubirile se întâlnesc pe drum, nu se cheamă una pe alta.
A contraface bine e chiar mai greu decât a face.
Cel mai sigur mijloc de a nu greşi e a nu lucra.
Sunt mii de feluri de proză, poezie e una singură.
Înşelatul arată înainte de toate şi dorinţa de a fi tu însuţi înşelat.
De ce să te miri că e neruşinat omul care s-a deprins cu ruşinea?
Bătrâneţea e vrednică de respect când a fost în urma ei o bărbăţie.
Nu hrăni câinele de pripas, ci fă-l să se întoarcă acasă la dânsul.
Biruinţa ta începe când duşmanii întrebuinţează armele tale.
În veselie-ţi strălucesc toate însuşirile, ca frumuseţea naturii în soare.
Niciodată o afirmaţie nu se poate hrăni numai din negaţii.
Măgarul e încredinţat că el conduce turma şi că păstorul e argatul lui.
Să nu te fereşti de câinele care mârâie în drumul tuturor trecătorilor.
Nu da înapoi, că te năvălesc câinii care altfel te latră numai.
Mormintele răspund numai acelora care au dreptul să le întrebe.
Oamenii închid pe nebuni în case anume, ca să nu se confunde cu alţii.
De prea mult gând n-a îmbătrânit nimeni niciodată.
Vine o vreme când lacrimile cad înăuntru şi ard.
Ideea altuia oglindită în sufletul tău nu e altă idee.
Jucăria tinerilor pregăteşte fapta, a bătrânilor le înlocuieşte.
Poeţii cei proşti au şi ei un Pegas, din măgar.
Unii trăiesc ca să uite, alţii uită ca să poată trăi.
Focul răspândit în prea multe scântei nu încălzeşte.
Nu osândi orbul fiindcă nu vede, ci mângâie-l şi-l du de mână.
"Obraznicul mănâncă praznicul", dar plăteşte cu obrazul.
Un sălbăticit e cu mult mai rău decât un sălbatic.
Prostia măsurând inteligenţa e totdeauna mulţumită. Şi dimpotrivă.
E un singur fel de prietenie, sunt multe feluri de dragoste.
Rugăciunea se ridică numai pe scara de aur a faptelor bune.
Ca să scapi de gândul mortului, iai asupră-ţi grija mormântului.
Copiii învaţă bunătatea de la natură şi răutatea de la oameni.
Un om care e solemn pentru sine e totdeauna caraghios.
Unii înţeleg ce pot, cei mai mulţi ce vreau.
Dacă alţii nu te ajută, sileşte-te să-i poţi înlocui!
Viaţa în acţiune este cel mai bun învăţător.
Plăcerea cea mai bună e aceea pe care o dai.
Elefantului ursul trebuie să i se pară o creatură foarte dizgraţioasă.
Atenţia pleacă totdeauna de la trezirea unui sentiment puternic.