EPIFANIE
epifaníe s.f. Arătare a lui Isus Cristos oamenilor, magilor; (p. ext.) revelație a unei realități sacre, mitice; (fig.; poet.) revelație a unei lumi nevăzute. (< fr. épiphanie, gr. epiphania, apariție)
O spun doar ca un fapt pe care nu-l comentez: dacă toţi oamenii ar şti ce spun ceilalţi despre ei, n-ar mai exista în lume nici măcar patru prieteni.
Constantinopol este o cetate plină de emoţii. În materie de iubire, silabisim toată viaţa. Şi tot analfabeţi murim. Principiul plăcerii şi instinctul de conservare sunt departe de a-şi veni unul altuia în ajutor de la început. Dar există ceea ce poate da, probabil, soluţia căutată. Este vorba de mărimi relative; mărimea sumei emoţiilor care au o influenţă asupra factorului traumatic care paralizează acţiunea principiului plăcerii este aceea care conferă gravitate situaţiei periculoase. În acest caz, angoasa nu ar mai fi un simplu semnal, ci ar acţiona ca o creaţie nouă şi pentru motive noi. Nu este ruşinos pentru un om a cădea strivit de dureri, ci este ruşinos a muri nepăsător şi istovit de plăceri. "Prinţe", către un rege, face plăcere, fiindcă îl micşorează. A nu-ţi păsa de filosofie înseamnă a filosofa cu adevărat. Două lucruri îi fac cunoscută omului natura lui în întregul ei: instinctul şi experienţa. O păsăre e o sămînţă cu aripi, însă ea nu este iubită de pămînt... Nicolae Iorga. Un Midas al culturii noastre. Tot ce atingea el se prefăcea imediat în carte. Două lucruri îi fac cunoscută omului natura lui în întregul ei: instinctul şi experienţa. Tot ce se perfecţionează prin progres piere prin progres. Diplomaţia este arta de a spune "cuţu, cuţu..." până ce apuci să pui mâna pe o piatră. Există vicii care sunt legate numai prin altele de noi: smulgeţi trunchiul şi ele se îndreptează ca ramurile.
Te leagă de lume ce-i dai, nu ce-ţi dă.
Ca pe vale-s pietricele si intre noi sunt vorbe rele, ca pe vale-s bolovani si intre noi sunt multi dusmani insa cine dracu a mai vazut sa ti casa cu om urat si boii grasi cand nu ai pamant, boii se tin grasi cu iarba si casa cu om de treaba, boii grasi se tin cu fan si casa cu omul bun.
Dacă am scris o scrisoare aşa de lungă, este pentru că nu am avut destul timp ca să o scriu mai scurtă.
Câinele, ca poet, se-nchină lunii urlând.
Biruinţa nu e ca norocul: ea nu caută pe nimeni acasă.
Luna n-a răsărit ca să vadă dragostea ta.
Făcătorul de pace nu poate fi niciodată paşnic.
Nu întuneca cerul altora cu supărarea ta.
Înainte de a fi fost un păcat era o dreptate.
Drumul lung începe de unde ai obosit.
De la masa vieţii nu se scoală numai sătuii.
Plătim chiria vieţii prin suferinţi.
Modestia este pentru proşti.
O bibliotecă fără bibliotecari este ca o casă nelocuită.
Gândurile rele se alungă prin fapte bune.
Colaborator la o prostie e şi acel care râde de dânsa.
Doi oameni nu se iubesc, dar zestrea-i cunună.
Soarele răsare nu ca să apună, ci ca să lumineze până apune.
Stelele cred că soarele fuge de ele.
Credulitatea e dobânda care se plăteşte obrăzniciei.
Un om făţarnic are două feţe şi niciun obraz.
Luna nu vine la fântână ca să bea apă.
Munca plăteşte, norocul face pomană.
Ceasornicul nu face ceasurile, ci le bate numai.
Este o corectitudine a viciului şi o incorectitudine a virtuţii.
Copilul nu datorează părintelui viaţa, ci creşterea.
Înşelând, te pregăteşti să fii înşelat.
La ce i-ar folosi vulturului o coadă ca a păunului?
Convorbind cu tine, te înveţi a convorbi cu alţii.
Oricine vorbeşte sufletelor are răspundere de suflete.
De multe ori e obrăznicie să nu fi obraznic.
A înfrâna nu înseamnă a opri în loc.
În mormânt nu ţi se pogoară ceea ce ai jertfit.
Greşelile se îndreaptă, păcatele se răzbună.
Rareori omul de cuvinte e un om de cuvânt.
Nu supăra pe cine nu ştie să se supere.
Bătrâneţea trebuie să fie o situaţie morală.
Unii oameni se îngroapă în fericirea lor.
De un lucru nu va puteti lepada: de voi insiva.
Lenea e o sinucidere blândă.
Dacă poţi merge, de ce să te târăşti?
Fereşte-te de cavalerul invidios şi loial.
Fericirea întunecă, durerea lămureşte.
Rodul necules îl mănâncă ciorile.
Soarta e scuza celor slabi si opera celor tari.
Masiv, nu e solid.
Cine uită, nu merită.
Insulta e declaraţia înfrângerii.
Pe răni nu se presară zahăr.
Talentul neîntrebuinţat e un furt.
Natura nu e curată, e pură.
Dreptatea e ca sănătatea lumii.
Greşelile nu se iartă, ci se repară.
Lesne crezătorul nu e un credincios.
Crezi ce vrei, faci ce poţi.
Nu în fiecare luptă este şi o dreptate sau victorie.
Dă-mi durere ca să învăţ a mă bucura!
Fiecare statuie îşi are piedestalul ei.
Încrederea nu se pierde decât o dată.
Tăcerea are glasul ei de înţelepciune - ascult-o!
Ispititor nu înseamnă totdeauna frumos.
Interesul nu e o legătură, ci un lanţ.
A fi tânăr cuprinde o datorie şi nu o scuză.
Spun unii dar spun gresit ca iarna nu-i de iubit, sa ma intrebe si pe mine sa le spun cat e de bine, pe geam numai flori de gheata iara tu sa tii dragostea-nbrata (brate), afara sa viscoleasca iara omul drag sa te iubeasca, iara cand primavara soseste lunca iaca-nboboceste iese soarele din nori sa iubesti sa nu mai mori, ca si vara-i cu dulceata si iti iei dragostea-nbarata (brate) vezi si cate-o floare de mac, strangi la piept omul drag si faci tot ce ti-e pe plac, iara cand toamna se lasa dragostea-i la ea acasa, ca bem mustul cu ulciorul sa ne mai potolim dorul pana ce iarna iarasi vine....