Calambur despre orice .

Tu să nu te tragi cu mine de şireturi, întrucât eu mă port desculţ. 

Noi suntem clipa care trece prin poarta existenţei.

Natura îţi dă zilnic exemplul de a trăi. Soarele răsare nu ca să apună, ci ca să lumineze până apune.Cine va găsi secretul de a se bucura de un bine fără să se supere de contrariul lui va găsi dezlegarea: aceasta este mişcarea perpetuă.

Tot ce se perfecţionează prin progres piere prin progres.
Batrâne, prietenia este o prezențā, nu un dor, zicea Nichita Stanescu odata catre Florin Zamfirescu. 

Cine va găsi secretul de a se bucura de un bine fără să se supere de contrariul lui va găsi dezlegarea: aceasta este mişcarea perpetuă. 

Începutul şi sfârşitul lucrurilor vor rămâne o taină pentru om. El nu este în stare să vadă nimicul din care provine şi nici să recunoască nesfârşitul care-l va înghiţi.

Începutul şi sfârşitul lucrurilor vor rămâne o taină pentru om. El nu este în stare să vadă nimicul din care provine şi nici să recunoască nesfârşitul care-l va înghiţi.

Perfecţiunea nu atrage atenţia.

Poezia nu se scrie cu cuvinte.
Suntem ceea ce ne amintim.
Suntem ceea ce iubim!
Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!
Eu sunt o frunză. Parcă tu nu ştii ce este aceea o frunză? Tu cunoşti frunzele copacilor şi prin aceasta le şi stăpâneşti. Însuşi timpul cunoaşte frunzele copacilor şi le stăpâneşte. Când timpul, dinafara frunzelor, se face toamnă, ucide frunzele. Când timpul se face primăvară, le reînvie. Dar timpul el însuşi ar trebui să fie o frunză ca să elucideze frunzele. Limba română este dumnezeiesc de frumoasă. Tot ceea ce are timp există. Timpul este un lup devorator.

Poetul, ca şi soldatul, nu are viaţă personală.
Întunecând întunericul am deschis porţile luminii.
Inteligenţa nu poate fi exclusă din miracol.
Singura bogăţie a unui om este spiritul.
Dacă nu am fi superstiţioşi, am fi numai nişte maşini.
Îndrăgostiţii sunt pietoni ai aerului.
Absurdul este o formă a ratării sublimului.
Nu poţi să vezi zâne dacă nu eşti zănatic.
Oamenii sunt păsări cu aripile crescute înlăuntru.
Vorbirea semnifica disperarea de a avea un trup viu.
Nimic nu este mai firesc decât absurdul.

Poezia este o lacrimă care plânge cu ochii.
Curăţă câmpul ca să aibă unde să aterizeze îngerii.
Cel care e singur în el însuşi este însoţit.
Nu e sigur că ştiind definiţia lucrurilor ştim lucrurile însele.
Fii atent cum vorbeşti, cuvintele atrag faptele.
A vorbi despre limba în care gândeşti, este ca o sărbătoare.
Cuvintele sunt umbra de aur în conştiinţă a materiei.

Frumuseţea lucrurilor concrete nu poate fi decît exprimată în limba română.
Noi ne-am născut în timp ce mamele noastre răcneau de durere.
Suntem doi şi singuri, şi-n loc de inimă ne bate luna.
Şi m-am uitat urât la om până când omul a devenit frumos.
Puterea de a gândi şi în cântec a omului îl face să poată fi un etern adolescent.
În timp de durere, lasă-te singurătăţii. Şi cerul se acoperă cu nori când plouă.
Câteodată viaţa este surprinzătoare, punându-te la încercare prin propriile tale alegeri.

Eu te iubeam atât de mult, încât te uitam, crezând că faci parte din mine
Am atâta dragoste încât mi-ar trebui un miliard de ani să vă spun o fărâmă din ea.

Poezia este dimensiunea cea mai curată pe care orice fiinţă umană o are.
A te înfrâna, a te abţine, e primul semn al civilizaţiei lumii... Piramida s-a abţinut să devină munte!
Ca să te îndoieşti de linia dreaptă, trebuie să ştii mai întâi din câte puncte este făcută.
Mă doare că mărul e măr, sunt bolnav de sâmburi şi de pietre, de patru roţi, de ploaia măruntă, de meteoriţi, de corturi, de pete.
Memoria este act semnificând şirul unor despărţiri la timp, nimic din ceea ce continuă nu ţinem minte!